SĂRBĂTO'ARE, sărbători, s.f. 1. Zi în care se comemorează sau se sărbătoreste un eveniment important, organizându-se adesea diferite serbări, solemnităţi, demonstraţii etc. si în care de obicei se întrerupe activitatea obisnuită ; p. ext. zi oficială de odihnă. ◊ Sărbătoarea muncii = 1 Mai, ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc. Sărbătoare naţională = zi (de odihnă) în care se cinsteste un eveniment important din istoria patriei. Sărbătoare legală = zi (stabilită în mod oficial) în care întreprinderile si instituţiile nu lucrează. ◊ Loc. adj. si adv. De sărbătoare sau de sărbători = festiv, sărbătoresc, strălucitor. ◊ Loc. adv. În (sau de) sărbători = cu ocazia sărbătorilor, în timpul sărbătorilor (religioase) ; p. restr. în timpul Pastilor sau al Crăciunului. ♦ (Art., adverbial) În zilele de sărbătoare (1). Sărbătoarea nu se lucrează. 2. Sărbătorire, serbare ; festivitate, petrecere. - Serba + suf. -ătoare.
Sursă : DEX'98 (52400)  - LauraGellner

SĂRBĂTO'ARE s. v. festivitate, petrecere, ser-bare.
Sursă : Sinonime (207893)  - siveco

SĂRBĂTO'ARE s. 1. zi festivă, (înv. si pop.) praznic, (înv.) sărbătorie. (Azi e mare ~, nu se lucrează.) 2. v. festivitate. 3. v. sărbătorire.
Sursă : Sinonime (207892)  - siveco

sărbăto'are s. f., g.-d. art. sărbăt'orii; pl. sărbăt'ori
Sursă : DOR (280186)  - siveco

SĂRBĂT//O'ARE ~'ori f. 1) Zi stabilită în mod oficial pentru marcarea unui eveniment important (în care, de obicei, nu se lucrează). ◊ De ~ sărbătoresc; festiv. 2) Manifestare solemnă, organizată cu un anumit prilej. ~ sportivă. 3) Zi în care este marcat tradiţional un eveniment în conformitate cu un obicei sau cu regulile cultului religios. ~orile Crăciunului. ◊ ~ori fericite! formulă de urare adresată cuiva cu ocazia unei sărbători tradiţionale. [ G.-D. sărbătorii] /a serbă + suf. ~ătoare
Sursă : NODEX (352400)  - siveco